Mi-e dor de vechiul meu apartament, mi-e doar de fostul meu cartier în care am copilărit, nu ştiu ce am păţit astăzi dar dintr-o dată m-a apucat acel dor de copilărie, şi de locurile unde am copilărit şi în mintea mea, chiar în acest moment, am un colaj de poze cu amintiri, acolo ştiu că am avut prima mea bătaie, aveam 4-5 ani ( mă băteam tot timpul cu unu),dar eram proşti şi mici.. nu ştiam ce e aia viaţa.

Dacă îmi aduc aminte bine, ştiu că mă băteam cu unu’, iar ce-a mai tare fază a fost atunci când, după ce ne-am bătatut, i-am dat o partidă bună, a luat mătura şi mi-a dat peste spate ( tot un puşti de 4-5 ani ), iar eu l-am fugărit, normal, şi el a strigat la mamăsa, mi-a zis să-l las în pace şi l-am lăsat ( doar până a doua zi când ne-am bătut din nou, şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat ).

Acolo era superb, ne strângeam vreo 30 de copii şi jucam Hoţii şi Poliţaii. Se băgau 15 la hoţi şi 15 la poliţai, dacă NU vă mai aduceţi aminte, poliţaii trebuiau să ţină iar hoţii să fugă. După ce terminau, poliţaii trebuiau să fugă dupa hoţi, să-i prindă, prostia noastră era că aveam voie în tot oraşul .. dar oricum, era super, pe atunci nu existau PC-uri, sau poate existau, dar nu aveam situaţia financiară bună.

Şi îmi aduc aminte foarte bine că, în ultima zi, după ce trebuia să ÎNCEP SĂ MĂ DUC LA GRĂDINIŢĂ, stăteam pe mamămea pe o bancă din faţa blocului, amândoi eram rătăciţi, eu unul habar nu ştiam în ce aveam să mă bag, şi ce lume crudă există.. mamămea pariez că visa că o să ajung mare .. că ea nu o să mai fie .. ştiu cum este sentimentul acela .. ehh.. amintiri.

Aş da orice să mă pot întoarce în trecut şi să îndrept lucrurile, să nu mai fac acelaşi prostii prin care i-am supărat pe aii mei .. şi nu ştiu .. să-i apreciez mai mult! Deoarece merită, s-au chinuit să mă crească, să facă din ce eram, ceea ce sunt acuma.

Am atâtea amintiri în cartierul acela .. le-aş enumera pe toate, dar ar dura o veşnicie, iar articolul ăsta ar fi mai mare decât templatetul.

Îmi aduc aminte prima oară când m-am tăiat la picior( rău de tot ) ( amintire nu prea bună, dar totuşi ), prietenii mi-au fost aproape, mai ales mama care mă îngrijea tot timpul, taicămiu, fratemiu era iarăşi alături de mine, mă simţeam atât de bine şi de apreciat, chiar dacă eram într-o stare critică.

Nu i-am spus lu maicămea de foarte mult timp că o iubesc foarte foarte foarte mult. La prima ocazie, promit că o să-i spun, deoarece.. cine ştie când nu o să mai am ocazia. O promisiune făcută către mine!

Mi-e dor de toott mai umpic şi cred că o să îmi dea lacrimile ..

Ţie îţi e dor de copilărie ?

Cât de bun este articolul:

(2 voturi, average: 5.00 din 5)

 Loading ...