Astăzi înainte să vin acasă am dat peste fratemiu pe o alee, stătea acolo cu o grămadă de băieţi şi nu ştiu despre ce vorbeau, el îşi lua o melodie de la un coleg de al lui. Stau câta, şi unul dintre prietenii lui îmi spune că şi-a luat bătaie. zic eu : .wtf? Întreb cine l-a bătut, iar ei : Ghiţă! E cel mai bun prieten al fratelui meu … dar dehh se mai bat şi eu, dar de data asta a fost cu pumni. Am înţeles că i-a dat fratemiu una de a început să plângă, dar şi el şi-a primit una ( de menţionat că are 10 ani ) cred. ( nu prea mă interesează ).

Bun, dar de ce am scris chestia de mai sus? Deoarece imediat mi-am amintit ce mă băteam eu cu unul Luci, tot unul de la mine din parcare. Un băiat acuma de treabă, dar când eram mici ne băteam de nu mai puteam, nu era zi în care să nu ne batem.

Astăzi mi-am adus aminte de ziua în care m-am bătut cu mătura cu el şi acum râd de cât de proşti eram, deci … nu am avut minte deloc pe vremea aia, eram prost prost prost. Îmi amintesc că nu ştiu de ce, de la fotbal parcă, el s-a supărat, a luat mătura şi mi-a dat pe spate, m-am enervat, i-am dat un PUMN, iar după aceea a fugit în casă şi striga după mamăsa.

El tot timpul striga la mamăsa dacă vedea că îl alergam să-l bat, iar mamăsa ieşea : Lasă-l Manu în pace. Şi eu imediat mă prefăceam că plouă … şi iară plouă. Dar mamele noastre se înţelegeau pur şi simplu perfect, numai noi ăia proşti.

Apropo, asta nu e singura dată când ne-am bătut, ne-am bătut de o grămadă de ori, tot timpul ne alergam unul pe altul să ne batem, asta e copilăria.

Asta i-am explicat şi lu bunicămea, dar pur şi simplu nu înţelege. A zis că nu-l mai lasă afară dar până la urmă am convins-o să-l lase … asta e copilăria. Ei se bat ei se împacă…

Right?

Cât de bun este articolul:

(Nu s-a votat inca. Fii tu primul!)

 Loading ...